A ieșit în hol — iar trecutul a trecut pragul

Anna a ieșit în hol și a încremenit.

Nu a țipat, nu a făcut un pas înapoi — pur și simplu s-a oprit, ca și cum realitatea s-ar fi fisurat pentru o clipă. În apartamentul ei, printre pantofii aranjați cu grijă și lumina dimineții, se afla o femeie care nu ar fi trebuit să fie acolo.

Angelina.
Fosta soție a lui Leo.

— Oh… ce întâlnire neașteptată… — vocea Annei era calmă, aproape glaciară. — Și ce facem noi aici… într-un apartament străin? Și mai ales — cum ai intrat?

Angelina tresări, ca și cum această liniște ar fi lovit-o mai puternic decât un țipăt.

*

— Eu… eu nu am vrut nimic rău! — spuse repede, strângând cureaua genții. — Jur. Nu credeam că tu…

— Că voi fi acasă? — Anna făcu un pas înainte. — Desigur. Te bazai pe pereți goi.

O privea atent, pătrunzător, ca și cum pentru prima dată nu ar fi văzut „fosta”, ci o femeie de sine stătătoare. Iar ceea ce vedea nu semăna deloc cu o rivală sigură pe ea.

— Risipește-mi îndoielile, — continuă Anna. — Iar între timp voi decide când să sun la poliție. Acum… sau peste un minut.

Cu doar o oră înainte, totul era diferit.

Ziua liberă neplanificată părea un dar rar. Sub dușul cald, Anna se gândea leneș la dimineața perfectă: o carte, cafea, un film de dragoste — fără drame, fără surprize.

Leo plecase devreme. Nici măcar nu îl auzise închizând ușa. Dormise liniștită — prea liniștită pentru o femeie convinsă că viața ei devenise, în sfârșit, stabilă.

Oglinda, crema, gesturile familiare. Un ritual al controlului.

Și dintr-odată — un zgomot.

Discret, dar nepotrivit. Prea intenționat pentru a fi întâmplător.

*

Anna încremeni, ascultând.
Ușa de la intrare se trântise.

— Leo?.. — murmură ea.

Niciun răspuns.

Își puse halatul și ieși în hol — iar lumea care cu o clipă înainte îi fusese fortăreață se fisură.

— Oh… scuză-mă… — bâigui Angelina. — Credeam că nu e nimeni acasă. Aș fi sunat…

Minciuna suna slab. Aproape jalnic.

Angelina se retrăgea deja spre ușă când Anna luă telefonul. Calm. Fără grabă.

— Se pare că avem reguli noi, — spuse ea. — Fostele soții intră fără invitație. Cred că poliția va fi interesată.

Ecranul se aprinse. Degetul rămase suspendat deasupra butonului de apel.

Și în acel moment, Angelina izbucni în plâns.

— Nu… te rog… — suspină ea. — Nu suna. Nu am venit pentru asta. Nu e ceea ce crezi.

Anna nu coborî telefonul.

*

— Exact așa vorbesc oamenii care au ceva de ascuns, — răspunse ea rece. — Vorbește.

Angelina inspiră adânc, ca și cum s-ar fi pregătit să sară în apă.

— Nu am venit pentru Leo. Nici măcar pentru tine. Am venit după adevăr.

Acea frază o lovi pe Anna mai puternic decât se așteptase.

— Au rămas aici documente, — continuă Angelina. — Hârtii pe care el nu a vrut să le arate. A spus că a rezolvat totul… dar nu era adevărat. Nici atunci. Nici mai târziu.

Anna tăcea.

— Aveam un credit. Mare. Și dosare medicale. Când am divorțat, mi-a promis că va închide totul și că „mă va proteja”. Apoi a dispărut pur și simplu. Iar aceste documente sunt singura dovadă că nu inventez nimic.

În vocea ei nu era isterie. Doar oboseală.

— Chiar dacă totul este adevărat, — spuse Anna încet, — nu aveai dreptul să intri în casa mea.

— Știu, — încuviință Angelina. — Dar nu mai știam unde să merg.

*

Anna o privi mult timp. Apoi, aproape împotriva voinței ei, coborî telefonul.

— Bine. Dar voi rămâne lângă tine. Și dacă minți — vei ieși de aici cu poliția.

În sufragerie, Angelina se mișca sigură — prea sigură. Găsi rapid dosarul, ca și cum ar fi știut exact unde îl ascunsese Leo.

— Aici… — spuse ea, întinzând documentele.

Anna le răsfoi. Date. Semnături. Sume.

Numele Leo apărea mult prea des.

— Ia-le, — spuse în cele din urmă Anna. — Și pleacă.

Angelina era deja pe prag când se opri.

— Știe să pară de încredere, — spuse ea încet. — Dar este o iluzie. Iar acum ai văzut și tu.

Ușa se închise.

Anna rămase singură.

Se apropie încet de masă și observă o foaie rămasă în dosar.
Una singură.

*

O luă în mână.

Semnătura lui Leo.
Data — după căsătoria lor.

Se așeză pe canapea și schiță un zâmbet — fără bucurie, fără durere.

Dimineața se încheiase.

Dar ceva altceva tocmai începuse.

Acum Anna avea ceea ce nu avusese înainte:
informația.
Iar odată cu ea — alegerea.

Și de data aceasta nu va fi pentru Leo.