Se va naște — vei face testul ADN

Uneori adevărul nu țipă.
Uneori zâmbește.

Stă în fața ta — calmă, sigură pe ea, cu palmele pe burtă — și rostește o frază după care viața se destramă.

— Se va naște — vei face testul ADN.

Frederic se uita la soția lui ca și cum ar fi văzut-o pentru prima dată.

*

— Al cui este copilul? — vocea lui era înfundată. — Te întreb încă o dată: al cui?

Margot nici măcar nu a tresărit.

— Ce întrebări stupide. Nici nu am chef să răspund.

— Știu tot. V-am văzut. Și nu doar eu. — Frederic abia se mai stăpânea. — Spune. Al cui este copilul?

Margot și-a așezat încet mâinile pe burtă și a zâmbit — calm, sigur, aproape batjocoritor.

— Ce ai văzut? Este copilul tău.

— Și cum vei dovedi asta?

— Mai trebuie să dovedesc ceva? — a pufnit ea. — Se va naște — vei face testul ADN. Iar până atunci, dragul meu, suportă-mi prezența.

A ieșit din cameră, lăsându-l singur într-o liniște asurzitoare.

*

Margot venise în orașul mare dintr-un orășel de provincie. Fără bani, fără relații, dar cu o dorință uriașă de a scăpa. Întoarcerea la părinți ar fi însemnat un eșec.

— Dacă pleci, să nu te mai întorci! — striga tatăl.

— Cu ce am greșit iar?! — striga ea înapoi.

El a făcut doar un gest din mână.

— Am spus tot.

A plecat.

Margot se agăța de orice oportunitate. La una dintre petreceri l-a cunoscut pe Frederic.

Era simplu, bun, localnic. Genul de bărbat care iubește sincer. S-a îndrăgostit imediat.
Margot a înțeles rapid: era șansa ei.

El i-a propus să locuiască împreună. Un apartament mare, pe care îl împărțea cu sora lui mai mare, Anna.

— Anna, fă cunoștință cu Margot. Soția mea.

— Cum adică soția ta? — Anna a privit-o atent. — De cât timp o cunoști?

— De o săptămână.

— Niciun oficiu de stare civilă nu căsătorește oameni după o săptămână.

Totuși, s-au căsătorit. Printr-o cunoștință. A fost condiția lui Margot.

Anna a simțit imediat falsitatea. Conflictele au devenit zilnice.

— Doar port copilul tău! — striga Margot.

— Și când ai apucat? — ironiza Anna.

*

Frederic era prins între ele. Voia să creadă.

Dar Margot își trăia viața. Întârzieri. Telefonul mereu ascuns.

Anna observa.

Și, într-un final, a urmărit-o.

Un restaurant scump. Un bărbat. Râsete. Îmbrățișări.

— Am ajuns la capăt… — a murmurat Anna, făcând fotografii.

Seara a pus telefonul în fața fratelui ei.

— Uită-te.

Frederic a privit ecranul mult timp.

— Unde a fost asta?

Anna i-a spus adresa.

În seara aceea a pus întrebarea de care se temea cel mai mult.

— Al cui este copilul?

Timp de o lună, în casă a domnit o tăcere apăsătoare.
Frederic a început să facă lucruri pe care înainte nu și le-ar fi permis.

*

A scotocit prin lucrurile ei.

Și a găsit o foaie împăturită — rezultatele unei ecografii.

Stătea în mijlocul camerei, strângând hârtia în mâini, și înțelegea încet:

sarcina începuse cu mult înainte de a se cunoaște…

În noaptea aceea, Frederic nu a dormit. Nu mai simțea furie — doar gol.

Dimineața nu s-a dus la muncă.

Margot a intrat în bucătărie cu pas sigur.

— De ce ești acasă?

— Așază-te, — a spus el încet.

— Trebuie să vorbim.

— Iar? — a zâmbit ea ironic.

— Am văzut ecografia.

Margot a încremenit. Doar o secundă.

— Și? — a spus rece. — Umblu prin lucrurile mele?

— Erai însărcinată înainte să ne cunoaștem.

S-a îndreptat.

— Da. Și ce? Te-ai fi căsătorit cu mine dacă ai fi știut?

— M-ai folosit.

— Nu dramatiza, — a răspuns Margot. — Tu voiai să fii eroul.

Anna a intrat în bucătărie.

— În sfârșit ai spus-o, — a zis calm. — Bravo.

— Ești mulțumită? — a întrebat Margot cu furie.

— Sunt mulțumită că fratele meu nu mai trăiește într-o iluzie.

Frederic s-a ridicat.

— Cer anularea căsătoriei. Am dovezi.

— Dai afară o femeie însărcinată? — a șuierat Margot.

— Vei pleca azi, — a spus Anna. — Pe cale amiabilă.

Margot a plecat după două ore. Cu o valiză. Fără lacrimi.

*

După o lună, căsătoria a fost anulată.

Margot a dispărut din viața lor.

Frederic a avut nevoie de mult timp să se adune. A învățat să aibă din nou încredere — mai întâi în sine.

— Nu ai fost slab, — i-a spus Anna într-o zi. — Ai fost bun. Iar asta nu e o crimă.

El a dat din cap.

Iar fraza „Se va naște — vei face testul ADN” a rămas în trecut —
ca un memento
că minciuna are întotdeauna un sfârșit.